De teama c-am sa te uit, ti-am zidit amintirea cum se zideste piatra cu piatra un templu / In care intru si tac si ascult glasul vietii./Dau la o parte perdeaua timpului si-mbratisez in graba clipe de vis, / Clipe in care fericirea era singurul sentiment adevarat./ Mi-e dor sa umblu pe cararile inimii tale.../Ziua si noaptea m-au impartit intre ele si nu-mi pasa ca mi se-aude in ecou plansul cumplit/ Eu imi caut zambetul zdrobit de talpa unui destin pe care nu l-am scris eu.

De teama c-am sa te uit, ti-am zidit amintirea cum se zideste piatra cu piatra un templu / In care intru si tac si ascult glasul vietii./Dau la o parte perdeaua timpului si-mbratisez in graba clipe de vis, / Clipe in care fericirea era singurul sentiment adevarat./ Mi-e dor sa umblu pe cararile inimii tale.../Ziua si noaptea m-au impartit intre ele si nu-mi pasa ca mi se-aude in ecou plansul cumplit/ Eu imi caut zambetul zdrobit de talpa unui destin pe care nu l-am scris eu.

Erual, pe cerul vietii mele te inalti si te cobori/Luna sangerie-n mare ma cuprinde de fiori/Cand te-ascund in noapte norii agitati si cenusii/Imi starneste in priviri o furtuna de furii. /De-as putea ca pe o carte as rasfoi grabita timpul/ Si ma-ntreb de ti-as cunoaste printre chipuri astazi chipul./Imi amintesc cum altadata iti tremura in glas blandetea/ Ce-alunga din lume dorul si din suflete tristetea.

Scrie-mi, scrie-mi ceva, orice vrei tu, caci mi-e dor de sufletul tau.../ Scrie-mi de pe piscurile lumii tale/ Scrie-mi cand va ploua pe alte tarmuri/ Scrie-mi cand vantul va face sa tremure copacii/ Cand sunt singura si astept un semn, scrie-mi! / Ma innebunesc aceleasi ganduri ravasite/ si ma intreb daca in absenta ta are vreun rost cainta,/ Daca mai are vreun rol suferinta./ Scrie-mi ceva, orice.../ Scrie-mi de unde vine timpul si incotro se indreapta?/ Scrie-mi daca oamenii se nasc din dragoste sau dragostea se naste din oameni.../Scrie-mi de ce pe pamant suntem doar ingeri fara aripi?