Cine esti tu de-mi poti lua iubirea/ Nu stii ca printre lacrimi se scurge fericirea?/ Cine esti tu sa-mi umbli prin suflet cand vrei/ Ca pe ceva ce-ti apartine dragostea sa-mi iei./Ce-i oare iubirea ca sa plang pentru iubire/Cand viata imi zambeste calma-n asfintire/Dar cine-s eu sa mai iubesti pe veci/Sa nu te las din inima sa-mi pleci/ Ma tulbura acum tristetea si regretul/ Pe care intre versurile lui, poetul/Le ascunde si-l patrunde o liniste apasatoare/ Oare nu-i iubirea a vietii intamplare?

Aproape putrezit , soarele isi indreapta razele sale de umbre/ Spre natura descarnata de culoare/ ce pare-a fi o aripa intinsa peste pamant./Jocuri agonice de-a viata si de-a moartea iti infioara inca trupul decrepit/ Si zmulgandu-ti din ochi lacrimile cu nepasare/Te prelingi iarasi prin preludiul vietii.../ Ce vant iti dezveleste sufletul/ Fiinta, cand tu dormi langa destinul tau, imbratisandu-l?

                                            Eu vreau sa-mi rup din viata pagini                                                                                                               Pe care habar n-am cum sa le traiesc                                                                                                           Sa ma pierd printre imagini                                                                                                                           Cautand in nefiresc                                                                                                                                       Sa strecor prin sita mintii, amintirile senine                                                                                                     Sa ma-mbrac cu anotimpul si tremurator in ploaie                                                                                         Sa ma-mbratiseze timpul cu privirile-i blajine                                                                                                 Sa ma plimb pe coama vietii ,prin baltoace si noroaie

Luna mai nu-i luna ploii,ci a florilor inmiresmate/A imbratisarilor nocturne, a sarutarilor furate/Ca un hot pe la ferestre, vantul teama ne-o asculta/Iar pe cer se plimba luna, rosie si abatuta/ Luna mai e luna-n care peste vai si peste munti/Peste dealuri si campii,peste anii cei carunti/ Se asterne un fel de pace in care ti se oglindeste/Chipul visator spre care inger visator priveste/ Luna mai e luna-n care pare tot a fi ceresc/Dezbracandu-te fiinta de tot ce pare-a fi lumesc/Luna mai, fermecatoare,gandurile iti strapunge/Parca vrand cu-o mana calda teama clipei sa-ti alunge

In timp ce azi isi joaca rolul/ Maine e-mbracat inca-n mister/ Iar clipele raman in urma/ Intre ieri si alaltaieri/ Mi-aduc aminte ,primavara/ Se prefacea ca nu mai vine/Si-n treacat racoroasa ploaie/Curgea sub stresina siroaie./ Mi-e dor de campul meu cu flori/Si-mi pare veche amintirea.../Raman in urma, primaveri/Intre ieri si alaltaieri.

Inima mea-i un templu spre soare zidit/In care imi zace trupul bolnav si zdrobit/Ce vechi sunt rugaciunile, de praf toate-s pline/A vietii povara ce grea-i peste mine. /Mi-e crud inca pacatul, prea crud si cu teroare/Dintr-o mie de plansete, al meu l-aud mai tare/Neamblanzite ganduri ma-ncearca si ma lasa/Si viata si moartea pieptul imi apasa./Cand din lumina franturi de intuneric incoltesc,/Viata-mi se-ancoreaza de tot ce e lumesc./Mi-e crud inca pacatul, prea crud si cu teroare/Dintr-o mie de plansete , al meu l-aud mai tare

La mine-n suflet se-ascund rand pe rand nopti zbuciumate/ La tine-n suflet curge ploaia in diminetile innorate/Mi-esti orizont indepartat, o pasare ce-n zare/Zburand se pierde in clipe de visare./ Se ghemuiesc impreuna dorintele mele si-ale tale/ Se-aud de nicaieri batai de inimi clepsidrale/ E cald la tine-n suflet?...vantul ce tare rasuna/ La mine-n suflet ploua si-i furtuna...