Viata si Moartea s-au intalnit de-atatea ori/ Tragand la sorti pentru noi, capodopere desavarsite/ Ale unui devorator de culoare/ Mainile care se joaca cu Necunoscutul/ Si-a deschis pleoapa pentru a-si privi cu fervoare creatiile/ Si buzele le-au numit Oameni/ Unde-s negustorii de arta? / In Muzeul Timpului rade-o tacere absurda/ Negustorii de arta nu exista/ Suntem capodopere predestinate / Vietii si Mortii...

E prea saraca ora asta-n care astept nimic/ Sau de la tine poate-astept vreo veste intr-un plic/ Ori poate-ai sa te intorci cu viscolul de afara/ Tacerea ta mi-e mult prea grea povara/ Am cunoscut atatea-mbratisari straine/ Dar n-am gasit niciuna sa m-aline/ Caci dorul de tine-i de nestavilit/ La ce suferinta fara sa-ti pese m-ai silit?/ Acum mi-e viata ca o floare ofilita/ Ca un apus ce moare-ntr-o clipita/ Nu pot sa mint si nici sa ma prefac/ Fara tine-n lume totu-i mai sarac/ Dar ce folos acum sa-mi amintesc de toate/ Tu, cine stie, m-ai uitat si poate/ Ti-a fost totuna in ochi cand m-ai privit/ Ce poate inimii sa-i fie mai cumplit?/ E prea saraca ziua asta, n-aduce decat ger/ Nici noaptea de o vreme-ncoace nu-i altfel/ Cate dorinte omori in mine n-ai sa stii/ De cand eu tot te-astept si tu nu vii

Astazi L-am intrebat pe Dumnezeu de tine                                                                                                   Amintiri din Paradis de vrei sa-mi mai trimiti                                                                                                 Caci a venit naprasnic zapada peste mine                                                                                                     Si vezi cum toti copacii sunt albiti?                                                                                                                                                                                                                                                                                      Si uite, iarna cade din nou peste coline                                                                                                         Avalanse de alb din ceruri s-au pornit                                                                                                           Fulgi transparenti de nea printre suspine                                                                                                       In abisul lumii se-astern necontenit                                                                                                                                                                                                                                                                                     I-am trimis scrisori lui Dumnezeu, iar tie                                                                                                         Adesea-ti scriu in nopti tarzii de zbucium                                                                                                       Ma tulbura absenta ta in clipe de-acalmie                                                                                                     Eu te-as uita dar inca nu stiu cum                                                                                                                                                                                                                                                                                     Si uite, iarna cade din nou peste coline                                                                                                         Cateodata-mi pare ca nici n-ai existat                                                                                                           Amintirile-mi toate au devenit ruine                                                                                                               Sub cerul diminetilor insangerat                                                                                      

Ce trista-i seara asta , pe ulite se lasa/ Nostalgic amintirile din vremuri ce-au apus/ Cand peste pamant se-ntinde noaptea ne-nteleasa/ Dorul de tine fiinta mi-a rapus/ Ma linistesc la rug aprins in seri insangerate/ Singuratatile din mine ce le-am dat chip si glas/ Chiar si iubirile ce izvorasc din inimi depravate/ Fara de rost se risipesc in cel din urma ceas/ Ce triste-s toate serile in care pieptul imi apasa/ Iubiri neamplinite ce poate vreodata nu le-am spus/ Cand peste mine se-ntoarce aspra,iarna nesfioasa/ Mainile-i de gheata torc al vietii fus