luni, 23 septembrie 2013
Toamna
E toamna si ploua cu frunze si cu stropi de rugina/ E vremea umbrelelor, a chipurilor fara nume/ E vremea ochilor goi si nostalgici/ A sufletelor scufundate in tristete si in visare./ E toamna si ploua cu noroi si cu lacrimi / E vremea pasarilor calatoare/ Pe a caror pene imi scriu iubirile toate/ Aripile voastre, scrisorile mele secrete!/ E toamna si ploua cu cenusa si lumina/ E vremea in care vantul ingenuncheaza copaci fara vesminte/ Iar pe marginea inimii mele cresc noaptea/ Cioburi de lumina...
luni, 9 septembrie 2013
Astazi sageata lui Eros mi-a strapuns pieptul/ O! ce dulce durere/ Din propria inertie inima se inalta/ Exaltata de-o iubire prea transparenta, fara gust si fara miros./ Astazi, mai putin ca oricand nu-mi pasa/ Dincolo de extaz ce va fi.../ Astazi, mai mult ca oricand iubirea nu-i o floare efemera/ Care isi pierde frumusetea odata cu zborul petalelor sale./ Astazi simt fiorul iubirilor scrise in carti si despre care altii doar canta./ Astazi, doar astazi...
duminică, 11 august 2013
De-ati sti
De-ati sti ce lungi sunt noptile in care N-adorm, nu plang si nu visez Iar din tavan coboara Moartea In chip de inger pamantean De-ati sti ce triste-s orele tarzii Gem inchise in ceasul lor de sticla Si-n plamanii mei se-ntoarce mai rece ca altadata Aerul singuratatii mele. De-ati sti ca in zugraveala peretilor mei Se ascund siluete albe si negre, N-am nici scarba, nici groaza de ele Nici dorinta de-a pleca sau de-a ramane. De-ati sti ca pe buze-mi se-asterne tacerea Neimplinitelor mele iubiri, Si-n zborul aripilor fara pene Se pierde tineretea mea...
joi, 27 iunie 2013
Eu voi pleca
Lasati-ma sa-l iubesc pe cel pe care am ales sa-l iubesc, Voi, cele care il iubiti Vreau sa-i pipai inima De care ma simt vesnic legata. Eu voi pleca, dar pana atunci Lasati-ma sa-l iubesc Chiar daca biciul neinduplecat al furiei voastre De o mie de ori ma va atinge, Lasandu-mi pielea crestata de multele-i lovituri! Imi voi revarsa toata dragostea asupra lui Pana cand voi deveni un rau secat Pe marginea caruia el s-a racorit de atatea ori. Eu voi pleca, dar pana atunci Lasati-ma sa va invat, in lipsa mea sa-l iubiti Cu o iubire pe care doar eu o cunosc. Eu curand voi pleca... Pasii mei vor uita urma pasilor lui... Imi va ramane in clipele singuratatii mele Sa-i contemplu chipul in cerul serii Si-n roua multelor dimineti Sa-i zidesc amintirea Ca pe o dovada a intregii mele iubiri
vineri, 7 iunie 2013
Moartea inimii
Lasati-ma sa-mi simt fiecare durere, Sa-mi ating fiecare rana, Sa-mi ingrijesc propriul trup Si sangele amestecat cu otrava sa-l scuip! Lasati-ma sa invat sa traiesc si sa mor. Lasati-mi ochii sa se obisnuiasca in bezna Pentru ca moartea-i doar bezna! Cine a spus ca lumina va tasni din intuneric? Lasati-ma singur! Eu vreau sa masor spatiul dintre trupul si sufletul meu, Vreau sa caut adanc in carne dupa inima mea Si sa-i cer iertare, da, sa-i cer iertare! Cand s-a indragostit i-am interzis sa iubeasca... Acum moare in clipa ultimului apus Reflectandu-se in lacrimile cerului ei. Eu sunt mormantul inimii mele! Imbracati-mi trupul cu flori de camp... Ea a iubit macii... A iubit orhideea... A iubit iasomia...
vineri, 31 mai 2013
Eu nu-mi ascund Credinta
Eu nu-mi ascund Credinta! Pentru ca la rascrucile vietii mele Iubirea si Ura, Intelepciunea si Nebunia S-au intalnit adesea, purtand razboaie colosale. Unde e Pacea? a strigat cu disperare Disperarea! Ochii mi-au spus c-o vor gasi, Mainile mi-au spus c-o vor sadi ca pe o floare in mine Pentru ca eu sunt pamantul in care s-a nascut Speranta, Speranta de-a crede in ce ochii nu vad! Pacea e rara, E o floare rara! Iar daca Slabiciunea firii omenesti vreodata Imi va cutremura Credinta si-o voi pierde Eu voi ramane in praf ingenunchiindu-mi inima Pana cand Credinta se va intoarce la mine Sau pana cand Fulgerul lui Dumnezeu imi va curma viata. Nu-mi calcati Credinta sub talpile voastre nimicitoare, Lasati-ma sa cred, In ceea ce voi nu credeti! Eu nu-mi ascund Credinta!
duminică, 26 mai 2013
Noapte alb-negru
miercuri, 22 mai 2013
Nimic nu e usor pe lume.De la nastere si pana la moarte viata-i un ghem incalcit de drumuri, drumuri pe care oamenii se intalnesc si se despart furandu-si unii altora bagajul crezand ca umerii le vor fi mai usori.Fiecare in nebunia lui alearga spre taramul Nicaieri, sperand ca undeva trupurile istovite vor gasi odihna, sufletele le vor vor fi eliberate din lanturile grele ale pacatului.Dar nu! ...ochii sunt prea obositi ca sa mai caute in intuneric Lumina! La capatul drumului ajung de fapt la inceputul lui...au pierdut totul, nu mai au nimic...inimile le-au fost strapunse de talpile ascutite ale necredintei lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)