luni, 23 septembrie 2013

Toamna

E toamna si ploua cu frunze si cu stropi de rugina/ E vremea umbrelelor, a chipurilor fara nume/ E vremea ochilor goi si nostalgici/ A sufletelor scufundate in tristete si in visare./ E toamna si ploua cu noroi si cu lacrimi / E vremea pasarilor calatoare/ Pe a caror pene imi scriu iubirile toate/ Aripile voastre, scrisorile mele secrete!/ E toamna si ploua cu cenusa si lumina/ E vremea in care vantul ingenuncheaza copaci fara vesminte/ Iar pe marginea inimii mele cresc noaptea/ Cioburi de lumina...

luni, 9 septembrie 2013

Astazi sageata lui Eros mi-a strapuns pieptul/ O! ce dulce durere/ Din propria inertie inima se inalta/ Exaltata de-o iubire prea transparenta, fara gust si fara miros./ Astazi, mai putin ca oricand nu-mi pasa/ Dincolo de extaz ce va fi.../ Astazi, mai mult ca oricand iubirea nu-i o floare efemera/ Care isi pierde frumusetea odata cu zborul petalelor sale./ Astazi simt fiorul iubirilor scrise in carti si despre care altii doar canta./ Astazi, doar astazi...

duminică, 11 august 2013

De-ati sti

De-ati sti ce lungi sunt noptile in care                                                                                                             N-adorm, nu plang si nu visez                                                                                                                       Iar din tavan coboara Moartea                                                                                                                        In chip de inger pamantean                                                                                                                           De-ati sti ce triste-s orele tarzii                                                                                                                       Gem inchise in ceasul lor de sticla                                                                                                                   Si-n plamanii mei se-ntoarce mai rece ca altadata                                                                                           Aerul singuratatii mele.                                                                                                                               De-ati sti ca in zugraveala peretilor mei                                                                                                           Se ascund siluete albe si negre,                                                                                                                     N-am nici scarba, nici groaza de ele                                                                                                               Nici dorinta de-a pleca sau de-a ramane.                                                                                                         De-ati sti ca pe buze-mi se-asterne tacerea                                                                                                     Neimplinitelor mele iubiri,                                                                                                                               Si-n zborul aripilor fara pene                                                                                                                           Se pierde tineretea mea...

joi, 27 iunie 2013

Eu voi pleca

         Lasati-ma sa-l iubesc pe cel pe care am ales sa-l iubesc,                                                                              Voi, cele care il iubiti                                                                                                                                    Vreau sa-i pipai  inima                                                                                                                                  De care ma simt vesnic legata.                                                                                                                      Eu voi pleca, dar pana atunci                                                                                                                        Lasati-ma sa-l iubesc                                                                                                                                    Chiar daca biciul neinduplecat al furiei voastre                                                                                              De o mie de ori ma va atinge,                                                                                                                        Lasandu-mi pielea crestata de multele-i lovituri!                                                                                            Imi voi revarsa toata dragostea asupra lui                                                                                                      Pana cand voi deveni un rau secat                                                                                                                Pe marginea caruia el s-a racorit de atatea ori.                                                                                              Eu voi pleca, dar pana atunci                                                                                                                        Lasati-ma sa va invat, in lipsa mea sa-l iubiti                                                                                                  Cu o iubire pe care doar eu o cunosc.                                                                                                          Eu curand voi pleca...                                                                                                                                  Pasii mei vor uita urma pasilor lui...                                                                                                                Imi va ramane in clipele singuratatii mele                                                                                                        Sa-i contemplu chipul in cerul serii                                                                                                                Si-n roua multelor dimineti                                                                                                                            Sa-i zidesc amintirea                                                                                                                                    Ca pe o dovada a intregii mele iubiri                    

vineri, 7 iunie 2013

Moartea inimii

                                   Lasati-ma sa-mi simt fiecare durere,                                                                                                             Sa-mi ating fiecare rana,                                                                                                                              Sa-mi ingrijesc propriul trup                                                                                                                          Si sangele amestecat cu otrava sa-l scuip!                                                                                                    Lasati-ma sa invat sa traiesc si sa mor.                                                                                                          Lasati-mi ochii sa se obisnuiasca in bezna                                                                                                      Pentru ca moartea-i doar bezna!                                                                                                                  Cine a spus ca lumina va tasni din intuneric?                                                                                                   Lasati-ma singur!                                                                                                                                         Eu vreau sa masor spatiul dintre trupul si sufletul meu,                                                                                   Vreau sa caut adanc in carne dupa inima mea                                                                                               Si sa-i cer iertare, da, sa-i cer iertare!                                                                                                          Cand s-a indragostit i-am interzis sa iubeasca...                                                                                             Acum moare in clipa ultimului apus                                                                                                               Reflectandu-se in lacrimile cerului ei.                                                                                                             Eu sunt mormantul inimii mele!                                                                                                                     Imbracati-mi trupul cu flori de camp...                                                                                                           Ea a iubit macii...                                                                                                                                         A iubit orhideea...                                                                                                                                         A iubit iasomia...                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         

vineri, 31 mai 2013

Eu nu-mi ascund Credinta

                       Eu nu-mi ascund Credinta!                                                                                                                        Pentru ca la rascrucile vietii mele                                                                                                                            Iubirea si Ura,                                                                                                                                              Intelepciunea si Nebunia                                                                                                                    S-au intalnit adesea, purtand razboaie colosale.                                                                                                        Unde e Pacea? a strigat cu disperare Disperarea!                                                                              Ochii mi-au spus c-o vor gasi,                                                                                                                       Mainile mi-au spus c-o vor sadi ca pe o floare in mine                                                                                   Pentru ca eu sunt pamantul in care s-a nascut Speranta,                                                                                 Speranta de-a crede in ce ochii nu vad!                                                                                                                    Pacea e rara,                                                                                                                                                E o floare rara!                                                                                                                                  Iar daca Slabiciunea firii omenesti vreodata                                                                                                  Imi va cutremura Credinta si-o voi pierde                                                                                                      Eu voi ramane in praf ingenunchiindu-mi inima                                                                                              Pana cand Credinta se va intoarce la mine                                                                                                    Sau pana cand Fulgerul lui Dumnezeu imi va curma viata.                                                                              Nu-mi calcati Credinta sub talpile voastre nimicitoare,                                                                                               Lasati-ma sa cred,                                                                                                                                       In ceea ce voi nu credeti!                                                                                                                             Eu nu-mi ascund Credinta!                                                                

duminică, 26 mai 2013

Noapte alb-negru

                                                  Te-am intalnit intr-o noapte alb-negru                                                                                                           Eu impleteam cununi din visuri efemere                                                                                                         Tu din pulbere de stele pictai chipul Uitarii...                                                                                                 M-ai invatat sa iubesc in pasi de tango!                                                                                                        La marginea orasului tarmul marii ne cheama                                                                                                Sa ne-ntoarcem inapoi in locul                                                                                                                      Unde prima oara ne-am sarutat,                                                                                                                    In locul in care ne privea frumoasa Casiopeea!                                                                                                                                                                                                                                                                  Intr-un colt de lume tremura salbatica luna                                                                                                    Dintr-un cer in altul se preumbla                                                                                                                    Nelinistita, ca o inima imbatata de amor.                                                                                                        Pamantul sub ea, sarmanul, suspina de doruri nepurtate.                                                                                Pentru ultima oara,aproape moarte, aripile iubirii                                                                                            Ne inalta trupurile diafane intr-o explozie universala de culori.                                                                        Noi, intr-o tacere mormantala                                                                                                                      Stam zid intre lumina si tenebra!    

miercuri, 22 mai 2013

 
Nimic nu e usor pe lume.De la nastere si pana la moarte viata-i un ghem incalcit de drumuri, drumuri pe care oamenii se intalnesc si se despart furandu-si unii altora bagajul crezand ca umerii le vor fi mai usori.Fiecare in nebunia lui alearga spre taramul Nicaieri, sperand ca undeva trupurile istovite vor gasi odihna, sufletele le vor vor fi eliberate din lanturile grele ale pacatului.Dar nu! ...ochii sunt prea obositi ca sa mai caute in intuneric Lumina! La capatul drumului ajung de fapt la inceputul lui...au pierdut totul, nu mai au nimic...inimile le-au fost strapunse de talpile ascutite ale necredintei lor.