vineri, 7 iunie 2013
Moartea inimii
Lasati-ma sa-mi simt fiecare durere, Sa-mi ating fiecare rana, Sa-mi ingrijesc propriul trup Si sangele amestecat cu otrava sa-l scuip! Lasati-ma sa invat sa traiesc si sa mor. Lasati-mi ochii sa se obisnuiasca in bezna Pentru ca moartea-i doar bezna! Cine a spus ca lumina va tasni din intuneric? Lasati-ma singur! Eu vreau sa masor spatiul dintre trupul si sufletul meu, Vreau sa caut adanc in carne dupa inima mea Si sa-i cer iertare, da, sa-i cer iertare! Cand s-a indragostit i-am interzis sa iubeasca... Acum moare in clipa ultimului apus Reflectandu-se in lacrimile cerului ei. Eu sunt mormantul inimii mele! Imbracati-mi trupul cu flori de camp... Ea a iubit macii... A iubit orhideea... A iubit iasomia...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu