duminică, 23 decembrie 2012

                                        TRUPURI IN NEGRU 


Voi trupuri in negru, oglinzi ale sufletelor noastre frante,
Trupuri in care durerea urla ca intr-o grota infundata. 
In voi au pierit iubiri si vise si dorinte ascunse, iar acum, acum sunteti doar niste case mortuare in care sunetele mortii se aud pretutindeni! 
 Sub un soare palid si batran va tarati in genunchi prin iarba si lut.
Va purtati pe umeri pacatele, bagaj permanent! 
Si nu spuneti nimic, sunteti morminte tacute!
 Trupuri in negru, menite pieririi,
Cand Viata, o doamna perfida isi va lua un trist adio de la voi,
Din trupuri de carne veti deveni trupuri de lut! 
 Uita-vor atunci de voi si timpul si ochii sub care v-ati vestejit
Si demonii si ingerii care pentru voi s-au luptat!
                                                                SINGURATATEA


Singuratatea-i o zdreanta
Pe care uneori nevrand o-mbracam
Alteori ea se-mbraca cu noi!
E ca o pasare straina care-si cladeste cuib in pieptul nostru
Din care dintii amaraciunii rod neincetat.
Cateodata aceasta singuratate ne paraseste, in zborul ei atingand culmi mai inalte.
Dar intotdeauna se intoarce si ca o piatra grea ne zdrobeste mai tare carnea si oasele.
Ne aminteste mereu ca nu ne abandoneaza definitiv, doar temporar!
E o prezenta continua!
 Iar pielea noastra subtire respira parfumul ei neplacut.
In zori ne indeamna sa ne privim in oglinda,
Chipul nostru poarta chipul ei!
Si-n abisul ochilor nostri ne face cu mana si ne spune:
-Buna dimineata! Numele meu e Singuratate!