vineri, 19 decembrie 2014

Viata si Moartea s-au intalnit de-atatea ori/ Tragand la sorti pentru noi, capodopere desavarsite/ Ale unui devorator de culoare/ Mainile care se joaca cu Necunoscutul/ Si-a deschis pleoapa pentru a-si privi cu fervoare creatiile/ Si buzele le-au numit Oameni/ Unde-s negustorii de arta? / In Muzeul Timpului rade-o tacere absurda/ Negustorii de arta nu exista/ Suntem capodopere predestinate / Vietii si Mortii...

miercuri, 17 decembrie 2014

E prea saraca ora asta-n care astept nimic/ Sau de la tine poate-astept vreo veste intr-un plic/ Ori poate-ai sa te intorci cu viscolul de afara/ Tacerea ta mi-e mult prea grea povara/ Am cunoscut atatea-mbratisari straine/ Dar n-am gasit niciuna sa m-aline/ Caci dorul de tine-i de nestavilit/ La ce suferinta fara sa-ti pese m-ai silit?/ Acum mi-e viata ca o floare ofilita/ Ca un apus ce moare-ntr-o clipita/ Nu pot sa mint si nici sa ma prefac/ Fara tine-n lume totu-i mai sarac/ Dar ce folos acum sa-mi amintesc de toate/ Tu, cine stie, m-ai uitat si poate/ Ti-a fost totuna in ochi cand m-ai privit/ Ce poate inimii sa-i fie mai cumplit?/ E prea saraca ziua asta, n-aduce decat ger/ Nici noaptea de o vreme-ncoace nu-i altfel/ Cate dorinte omori in mine n-ai sa stii/ De cand eu tot te-astept si tu nu vii

luni, 15 decembrie 2014

Astazi L-am intrebat pe Dumnezeu de tine                                                                                                   Amintiri din Paradis de vrei sa-mi mai trimiti                                                                                                 Caci a venit naprasnic zapada peste mine                                                                                                     Si vezi cum toti copacii sunt albiti?                                                                                                                                                                                                                                                                                      Si uite, iarna cade din nou peste coline                                                                                                         Avalanse de alb din ceruri s-au pornit                                                                                                           Fulgi transparenti de nea printre suspine                                                                                                       In abisul lumii se-astern necontenit                                                                                                                                                                                                                                                                                     I-am trimis scrisori lui Dumnezeu, iar tie                                                                                                         Adesea-ti scriu in nopti tarzii de zbucium                                                                                                       Ma tulbura absenta ta in clipe de-acalmie                                                                                                     Eu te-as uita dar inca nu stiu cum                                                                                                                                                                                                                                                                                     Si uite, iarna cade din nou peste coline                                                                                                         Cateodata-mi pare ca nici n-ai existat                                                                                                           Amintirile-mi toate au devenit ruine                                                                                                               Sub cerul diminetilor insangerat                                                                                      

luni, 1 decembrie 2014

Ce trista-i seara asta , pe ulite se lasa/ Nostalgic amintirile din vremuri ce-au apus/ Cand peste pamant se-ntinde noaptea ne-nteleasa/ Dorul de tine fiinta mi-a rapus/ Ma linistesc la rug aprins in seri insangerate/ Singuratatile din mine ce le-am dat chip si glas/ Chiar si iubirile ce izvorasc din inimi depravate/ Fara de rost se risipesc in cel din urma ceas/ Ce triste-s toate serile in care pieptul imi apasa/ Iubiri neamplinite ce poate vreodata nu le-am spus/ Cand peste mine se-ntoarce aspra,iarna nesfioasa/ Mainile-i de gheata torc al vietii fus

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Clopotele lumii bat fara de-ncetare/ In tampla rece a tristei mele nopti/ Mi-e chipul diafan si fara de visare/ Caci veche e povara tristei mele sorti/ Oh, ce flamand pustiul ma va inghiti/ Cand gandurile mele-naripate n-au sa te gaseasca/ Atunci am sa te brodez pe ceruri cu margini argintii/ Spre care ochii mei de dor sa se topeasca/ In asteptarea ta, cine stie, poate/ Vor creste peste mine, de tot soiul, flori/ Cand peste tarmurile marii agitate/ Vor trece agale stol de pasari albe-n zori

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Sta-n pragul lumii toamna neclintita/ Cu parul ud si cu picioarele reci/ Trecand peste ea dimineti despuiate de vise/ Si nopti despuiate de tristeti/ Pe tample i se-ntind fara de margini cerul si pamantul/ Ea asternuta intre astazi si ieri, isi sterge cu mainile goale de pe frunte timpul/ Si din coltul ochilor ei gem trupuri plapande/ Gem frunze cu trupuri plapande/ Lasa-mi toamna sufletul gol, decat prea plin de tine...

vineri, 17 octombrie 2014

A nins cu ani prea multi iubite peste noi/ Iar lumea s-anvechit de-atata vant si ploi/ Nu stiu, vreun rost daca a avut despartirea/ Caci din sufletu-mi singuratatea a cuprins nemarginirea/ E toamna si iar s-anvelit pamantul cu frunze/ Amintirea ta am acoperit-o sub milioane de panze/ Timpul s-a intins alene intre noi/ Tacerea noastra s-a umplut de apa si noroi/ Te-am cautat o vreme printre furtunile stelare/ Prin nopti si zile si anotimpuri fugare/ N-am sa stiu daca in inima ti-a fost statornica iubirea/ Sau daca plecarea mea ti-a alungat nefericirea/ A nins cu ani prea multi iubite peste noi/ Iar lumea s-anvechit de-atata vant si ploi...
Cat de multe priviri anoste si goale/ Se ratacesc in zbor de aripi inegale/ Pe la geamuri ploaia rece grabita a si trecut/ Cand peste lume noaptea pare-a fi cazut/ Pluteste-n aer miros de despartiri autumnale/ Tu m-ai desprins dintre bataile inimii tale/ Ploaia care va veni, taci si asculta/ Cum prin ploaie dragostea mea umbla desculta/ Te pastrez in mine ca pe-o recunoscuta credinta/ Te-as smulge din suflet dar mi-e cu neputinta/ Tu m-ai desprins dintre bataile inimii tale/ Pluteste-n aer miros de despartiri autumnale.

joi, 16 octombrie 2014

Mi-e uscat sufletul de-atata seceta pe pamant/ Imi inunda mintea gand dupa gand/ Sa traiesc ca un demon, sa mor ca un sfant/ Sa tac sau sa strig, dar mi-e glasul prea frant/ Mi-e arsa privirea de-atata foc, se mistuie-n foc/ Inimi si destine, ghinion si noroc/ Se-nalta, se-nalta flacari,scrum si scantei/ Ingenuncheaza laolalta credinciosi si atei/ Mi se-mpleteste moartea ca o esarfa la gat/ Cand viata jongleaza-ntre frumos si urat/ Ce-i omul, ce-i omul,decat o mana de lut/ O, sufletul meu pribeag si tacut

luni, 21 iulie 2014

Am iubit ploaia, candva cand sub ea ne adaposteam/ Sub stropii ei reci si calzi ne indragosteam./ Am iubit ploaia, candva cand curgea in culori / Si sunetul ei ma facea sa iubesc totul, /Dar cel mai mult te-am iubit pe tine/ Candva am iubit ploaia caci imi inviora trupul neodihnit / Abandonat pentru totdeauna in bratele tale./ Uneori asteptam ploaia,/ Alteori porneam in cautarea ei.../ Dar de cele mai multe ori ne cauta ea / Si ne gasea fericiti sau tristi , sau melancolici./ Candva am iubit ploaia...

luni, 30 iunie 2014

De teama c-am sa te uit, ti-am zidit amintirea cum se zideste piatra cu piatra un templu / In care intru si tac si ascult glasul vietii./Dau la o parte perdeaua timpului si-mbratisez in graba clipe de vis, / Clipe in care fericirea era singurul sentiment adevarat./ Mi-e dor sa umblu pe cararile inimii tale.../Ziua si noaptea m-au impartit intre ele si nu-mi pasa ca mi se-aude in ecou plansul cumplit/ Eu imi caut zambetul zdrobit de talpa unui destin pe care nu l-am scris eu.
De teama c-am sa te uit, ti-am zidit amintirea cum se zideste piatra cu piatra un templu / In care intru si tac si ascult glasul vietii./Dau la o parte perdeaua timpului si-mbratisez in graba clipe de vis, / Clipe in care fericirea era singurul sentiment adevarat./ Mi-e dor sa umblu pe cararile inimii tale.../Ziua si noaptea m-au impartit intre ele si nu-mi pasa ca mi se-aude in ecou plansul cumplit/ Eu imi caut zambetul zdrobit de talpa unui destin pe care nu l-am scris eu.
Erual, pe cerul vietii mele te inalti si te cobori/Luna sangerie-n mare ma cuprinde de fiori/Cand te-ascund in noapte norii agitati si cenusii/Imi starneste in priviri o furtuna de furii. /De-as putea ca pe o carte as rasfoi grabita timpul/ Si ma-ntreb de ti-as cunoaste printre chipuri astazi chipul./Imi amintesc cum altadata iti tremura in glas blandetea/ Ce-alunga din lume dorul si din suflete tristetea.

miercuri, 11 iunie 2014

Scrie-mi, scrie-mi ceva, orice vrei tu, caci mi-e dor de sufletul tau.../ Scrie-mi de pe piscurile lumii tale/ Scrie-mi cand va ploua pe alte tarmuri/ Scrie-mi cand vantul va face sa tremure copacii/ Cand sunt singura si astept un semn, scrie-mi! / Ma innebunesc aceleasi ganduri ravasite/ si ma intreb daca in absenta ta are vreun rost cainta,/ Daca mai are vreun rol suferinta./ Scrie-mi ceva, orice.../ Scrie-mi de unde vine timpul si incotro se indreapta?/ Scrie-mi daca oamenii se nasc din dragoste sau dragostea se naste din oameni.../Scrie-mi de ce pe pamant suntem doar ingeri fara aripi?

luni, 26 mai 2014

Cine esti tu de-mi poti lua iubirea/ Nu stii ca printre lacrimi se scurge fericirea?/ Cine esti tu sa-mi umbli prin suflet cand vrei/ Ca pe ceva ce-ti apartine dragostea sa-mi iei./Ce-i oare iubirea ca sa plang pentru iubire/Cand viata imi zambeste calma-n asfintire/Dar cine-s eu sa mai iubesti pe veci/Sa nu te las din inima sa-mi pleci/ Ma tulbura acum tristetea si regretul/ Pe care intre versurile lui, poetul/Le ascunde si-l patrunde o liniste apasatoare/ Oare nu-i iubirea a vietii intamplare?

joi, 15 mai 2014

Aproape putrezit , soarele isi indreapta razele sale de umbre/ Spre natura descarnata de culoare/ ce pare-a fi o aripa intinsa peste pamant./Jocuri agonice de-a viata si de-a moartea iti infioara inca trupul decrepit/ Si zmulgandu-ti din ochi lacrimile cu nepasare/Te prelingi iarasi prin preludiul vietii.../ Ce vant iti dezveleste sufletul/ Fiinta, cand tu dormi langa destinul tau, imbratisandu-l?
                                            Eu vreau sa-mi rup din viata pagini                                                                                                               Pe care habar n-am cum sa le traiesc                                                                                                           Sa ma pierd printre imagini                                                                                                                           Cautand in nefiresc                                                                                                                                       Sa strecor prin sita mintii, amintirile senine                                                                                                     Sa ma-mbrac cu anotimpul si tremurator in ploaie                                                                                         Sa ma-mbratiseze timpul cu privirile-i blajine                                                                                                 Sa ma plimb pe coama vietii ,prin baltoace si noroaie
Luna mai nu-i luna ploii,ci a florilor inmiresmate/A imbratisarilor nocturne, a sarutarilor furate/Ca un hot pe la ferestre, vantul teama ne-o asculta/Iar pe cer se plimba luna, rosie si abatuta/ Luna mai e luna-n care peste vai si peste munti/Peste dealuri si campii,peste anii cei carunti/ Se asterne un fel de pace in care ti se oglindeste/Chipul visator spre care inger visator priveste/ Luna mai e luna-n care pare tot a fi ceresc/Dezbracandu-te fiinta de tot ce pare-a fi lumesc/Luna mai, fermecatoare,gandurile iti strapunge/Parca vrand cu-o mana calda teama clipei sa-ti alunge

miercuri, 14 mai 2014

In timp ce azi isi joaca rolul/ Maine e-mbracat inca-n mister/ Iar clipele raman in urma/ Intre ieri si alaltaieri/ Mi-aduc aminte ,primavara/ Se prefacea ca nu mai vine/Si-n treacat racoroasa ploaie/Curgea sub stresina siroaie./ Mi-e dor de campul meu cu flori/Si-mi pare veche amintirea.../Raman in urma, primaveri/Intre ieri si alaltaieri.

vineri, 9 mai 2014

Inima mea-i un templu spre soare zidit/In care imi zace trupul bolnav si zdrobit/Ce vechi sunt rugaciunile, de praf toate-s pline/A vietii povara ce grea-i peste mine. /Mi-e crud inca pacatul, prea crud si cu teroare/Dintr-o mie de plansete, al meu l-aud mai tare/Neamblanzite ganduri ma-ncearca si ma lasa/Si viata si moartea pieptul imi apasa./Cand din lumina franturi de intuneric incoltesc,/Viata-mi se-ancoreaza de tot ce e lumesc./Mi-e crud inca pacatul, prea crud si cu teroare/Dintr-o mie de plansete , al meu l-aud mai tare

duminică, 4 mai 2014

La mine-n suflet se-ascund rand pe rand nopti zbuciumate/ La tine-n suflet curge ploaia in diminetile innorate/Mi-esti orizont indepartat, o pasare ce-n zare/Zburand se pierde in clipe de visare./ Se ghemuiesc impreuna dorintele mele si-ale tale/ Se-aud de nicaieri batai de inimi clepsidrale/ E cald la tine-n suflet?...vantul ce tare rasuna/ La mine-n suflet ploua si-i furtuna...

joi, 24 aprilie 2014

Mi-e inima de tine prea plina si prea goala/ Si port in mine un gand ce ma-nfioara/Nici ziua si nici noaptea acum nu mi-e usoara/Cand tristetile in mine ma lovesc si ma doboara./Tu nu esti inger si nici demon nu esti/Ci simplu, nu-ti pasa iubirea sa o-ntalnesti/ Atunci de ce-n asa fel faci ca sa-mi starnesti iubirea/ Cand ti se-asterne pe chip usor nelamurirea?
Iarta-ma pentru felul meu lumesc de-a ma purta cu tine, stii/Ca din mai multi, pe tine te-am ales iubit sa-mi fii/Iarta-ma daca tacerea e-un mod firesc de-ati spune te iubesc/ Cand pe culmile tacerii doua inimi se unesc. / Si-am sa te iert si eu de-mi vei gresi vreodata/De vei avea in suflet cate o zi inorata/Voi stii sa ma prefac in soarele ce-nveseleste/ Un suflet intristat ce-n calea lui gaseste. / Iarta-ma daca uneori nu iti inspir iubirea/ Iar daca alteori iti las pe chip uimirea/Si atunci de-mi vei gresi vreodata/ Am sa-ti ascund uimirea ce chipul meu ti-o arata./ Iarta-ma daca uneori ti-e greu a tot ierta/ Cand ma impinge ispita iubirea a-ti trada/Si de se va-ntampla sa simti in piept tradarea/ Vom stii amandoi ce-nseamna supararea./Iarta-ma pentru felul meu prea sincera de-a fi/ N-as vrea prea repede sa uiti a ma iubi/  Ura nu-i decat o alta fata a iubirii/ Un prea des obstacol in calea fericirii.
Stiu ca la marginea vietii mele te-ai odihnit o clipa/ Si-n ceasul inimii mele s-au adunat singuratice ore de sticla/Stiu ca m-ai atins cu privirea fara sa stiu/Ca m-ai invatat sa mor, sa traiesc si sa fiu/ Stiu ca te-ai prefacut intr-un vant aspru si rece/Soptindu-mi despre zilele care vin ca vor trece/Si clipa de azi va fi doar clipa de ieri/Amintiri spulberate-n intunericul multelor seri./Acele seri in care timpul tremura neancetat/ Acele dimineti in care sufletul mi l-ai furat/Acum te-ntorci doar cateodata la marginea vietii mele/Fara a ma-ntreba de ce-n iubiri, nu cred in ele/ Fara a te-ntreba eu stiu ca acelasi gand ca mine ai/ Cateodata sa culegem, vino, florile din luna mai./ Ca te-ntorci stiu, uneori fara sa stiu/ Daca ajungi prea devreme sau pleci prea tarziu/ Si m-asteapta un veac de singuratate cand/Imi soptesti ca pleci dar c-ai sa vii curand/ Si pleci cu sufletul meu, la tine-n palme il ascunzi/ Ma lasi sa ma apropii doar ca sa m-alungi.
  De ce tu noaptea te ascunzi printre visurile mele/ Si privirea ti se naste din albul praf de stele?/ De ce pasii tai pleaca si vin/ In cautarea unui cer mai inalt si mai senin?/ De ce in culorile unui trecator apus/ Ai plecat lasandu-ti dorul nespus?/ De ce cand inima-ti sta dreapta in bataia sagetii/ Zburand tu treci prin linistea vietii?/ N-am sa stiu de ce, cum nici tu nu stii/ De ce pe cerul calm al diminetii/ Se nasc vieti ce mor spre seara.../ De ce nu-i viata eterna primavara?