Mi-e inima de tine prea plina si prea goala/ Si port in mine un gand ce ma-nfioara/Nici ziua si nici noaptea acum nu mi-e usoara/Cand tristetile in mine ma lovesc si ma doboara./Tu nu esti inger si nici demon nu esti/Ci simplu, nu-ti pasa iubirea sa o-ntalnesti/ Atunci de ce-n asa fel faci ca sa-mi starnesti iubirea/ Cand ti se-asterne pe chip usor nelamurirea?

Iarta-ma pentru felul meu lumesc de-a ma purta cu tine, stii/Ca din mai multi, pe tine te-am ales iubit sa-mi fii/Iarta-ma daca tacerea e-un mod firesc de-ati spune te iubesc/ Cand pe culmile tacerii doua inimi se unesc. / Si-am sa te iert si eu de-mi vei gresi vreodata/De vei avea in suflet cate o zi inorata/Voi stii sa ma prefac in soarele ce-nveseleste/ Un suflet intristat ce-n calea lui gaseste. / Iarta-ma daca uneori nu iti inspir iubirea/ Iar daca alteori iti las pe chip uimirea/Si atunci de-mi vei gresi vreodata/ Am sa-ti ascund uimirea ce chipul meu ti-o arata./ Iarta-ma daca uneori ti-e greu a tot ierta/ Cand ma impinge ispita iubirea a-ti trada/Si de se va-ntampla sa simti in piept tradarea/ Vom stii amandoi ce-nseamna supararea./Iarta-ma pentru felul meu prea sincera de-a fi/ N-as vrea prea repede sa uiti a ma iubi/  Ura nu-i decat o alta fata a iubirii/ Un prea des obstacol in calea fericirii.

Stiu ca la marginea vietii mele te-ai odihnit o clipa/ Si-n ceasul inimii mele s-au adunat singuratice ore de sticla/Stiu ca m-ai atins cu privirea fara sa stiu/Ca m-ai invatat sa mor, sa traiesc si sa fiu/ Stiu ca te-ai prefacut intr-un vant aspru si rece/Soptindu-mi despre zilele care vin ca vor trece/Si clipa de azi va fi doar clipa de ieri/Amintiri spulberate-n intunericul multelor seri./Acele seri in care timpul tremura neancetat/ Acele dimineti in care sufletul mi l-ai furat/Acum te-ntorci doar cateodata la marginea vietii mele/Fara a ma-ntreba de ce-n iubiri, nu cred in ele/ Fara a te-ntreba eu stiu ca acelasi gand ca mine ai/ Cateodata sa culegem, vino, florile din luna mai./ Ca te-ntorci stiu, uneori fara sa stiu/ Daca ajungi prea devreme sau pleci prea tarziu/ Si m-asteapta un veac de singuratate cand/Imi soptesti ca pleci dar c-ai sa vii curand/ Si pleci cu sufletul meu, la tine-n palme il ascunzi/ Ma lasi sa ma apropii doar ca sa m-alungi.

  De ce tu noaptea te ascunzi printre visurile mele/ Si privirea ti se naste din albul praf de stele?/ De ce pasii tai pleaca si vin/ In cautarea unui cer mai inalt si mai senin?/ De ce in culorile unui trecator apus/ Ai plecat lasandu-ti dorul nespus?/ De ce cand inima-ti sta dreapta in bataia sagetii/ Zburand tu treci prin linistea vietii?/ N-am sa stiu de ce, cum nici tu nu stii/ De ce pe cerul calm al diminetii/ Se nasc vieti ce mor spre seara.../ De ce nu-i viata eterna primavara?