Am castigat dragostea

Voi inalta steagul victoriei, caci inima mea a invins
Si voi scrie pe el: LIBERTATE!
Prin razboi un vis am atins.
Libertatea inseamna dragoste, e ca un triumf in razboi
Cand sagetile cad fara numar, te-mbraci cu arme noi

Cand cauti pe front o iesire, iar la capat nu-s decat bariere
Increderea si rabdarea, cei mai de teama soldati: la aliniere!
Voi inalta steagul victoriei, caci inima mea a invins
Si voi scrie pe el: LIBERTATE!
Prin razboi un vis am atins.

Al cui sunt ?

De mine, nici eu nu mai stiu
De-s mort ori sunt viu
Si de-s viu, al cui fiu sunt?
Si de-s mort, cine mi-a fost mama?
...sau, m-am nascut vreodata?
Cineva mi-a finisat craniul
Si mi-a dat o forma neomeneasca
In ceas tarziu ma plange o voce cereasca
Ma plange....o aud cum ma plange
Exist in afara timpului
Oare mai am memorie?

Moartea

De-ar fii sa tin in maini figura Mortii
Nicicand nu as uita cum mi-ar strapunge ochii
Si-as inlemni odata cu lasarea noptii
Ca-n ea, zac rand pe rand toti mortii

Doreste-ti sa traiesti, e tot ce-ti poti dori
Cand Moartea-ti da tarcoale, si sora ai vrea sa-i fii
De-ar fi de undeva din vid sa te desprinzi
O, de brate n-ai avea la piept sa ma cuprinzi

Batrana sunt, si-s singura si goala
Mai am nadejdea, strans o tin in a mea poala
De-al meu picior m-ar arunca in adancimea gropii
Nicicand n-as mai putea sa-ti numar ploaie, stropii

Mai pastreaza-ma Batranete.Tu, Moarte, nu m-atinge
A vietii licoare prin vene-mi se prelinge
De Mortii ai sa ma dai, ea oare cui m-ar vinde?
De-am sa adorm, de mine, nici eu nu mi-as aduce aminte

In asteptarea iubirii

Nu mi-ai spus de ce plangi,
De ce ochii tai arata ca niste lacuri agitate.
Iubesti?
De ce te furisezi si suspini?
Dar nu stiai...
Sa-i simti gustul, intai trebuie sa bei venin
Sa ajungi la floare, intai trebuie sa te inspini

Ti-a ruginit mintea de atata asteptare
Iti scartaie fiecare incheietura
Oasele ti se rup si se sfarama
Iubesti?
In asteptarea iubirii au putrezit hainele pe tine
Uite, ai luat forma unei statui neinsemnate...
N-ai obosit sa te scufunzi in a noptilor tenebre?
Sa numeri nesfarsit a stelelor vertebre?
In asteptarea iubirii...
...ai uitat sa mai respiri
Un plaman nenorocit mai poarta lupta pentru aer
Ti s-au spart toate visurile de tample,
...in asteptarea iubirii

De-as intoarce...

De-as intoarce vremurile ce n-au sa mai vina
Anii ce-au trecut ca si-un cant in surdina
Sa caut infinitul, sa zbor spre nemurire
S-ajung eternitatea cu o simpla privire

De-as intoarce noptile pline de-o tacere sublima
Cand priveam stele distante la mii de ani lumina
Ma legana pe brate vantul cald de afara
Cantand-u-mi in tarziu iarasi vechea chitara

De-as intoarce inapoi iernile cele mai lungi
Cand in noptile negre luminau albii fulgi
Sclipiri de argint reflecta luna in gheata
Din pamant se ridica ingeri la viata

De-as intoarce inapoi trecutul din trecut
Se inalta din foc inimi ce coboara in lut
Sunt un muritor, visez la nemurire
Vise ce apun, sperante ce se nasc din iubire.

Calatorul si masca

Sufletul...vechea ruina, cuib de suferinta
Traiesc in credinta, traiesc in necredinta
Eu tremur si langa mine mai tremur-o fiinta
El vine si pleaca , rapune-a mea dorinta

In taina te-apropii trup istovit de-atatea drumetii
De ochii tai albastrii ochii nu-mi feri
Cauti in lume tot ce-i nefiresc
Din drum de as putea pasii sa-ti opresc

Vino, la mine-n odaie ard doua felinare
Peretii sparti si tacuti ascund umbre fugare
Ia-ma cu tine-n a ta calatorie
Amandoi sa pribegim mai mult de-o vesnicie

Te-oi invata sa urci pe stropii de ploaie
Cand apele-or curge pe pamant siroaie
Ti-oi arata pe cer stelele infime
Da-mi mana ta, de mana mea te tine

Da-ti manta la o parte ca ochiul meu subtil
Sa poata sa priveasca trupul tau febril
O, voi asculta in veci a ta porunca
De-i vrea doar un minut, pe bratul tau ma culca

Stai,nu pleca....ramai, sau daca pleci
Te-ntoarce inapoi, nu rataci pe veci
Calatorule, viata nu-i eterna si timpul o arata
Doar timpul e etern si viata-i o serata

Vino sa ne pierdem trupurile in crepuscul
Sa ne-naltam pana cand vedea-vom minuscul
Esti tot ceea ce nu esti - sihastru
Ma lasa sa ma pierd in ochiul tau albastru

Ramai, sau daca pleci spre rasarit te-ndreapta
O, lasa-n urma ta a trupului tau fapta
Esti tot ce nu esti, un calator si-o singura masca?
Caci inima-mi nu stie pe cine sa iubeasca

Cand moartea vine

Sunt batran, bolnav si pe moarte
Iar moartea ma sfideaza
Privirea-mi trece prin ochiu-i transparent
Esti sireata ca o vulpe ce-si pandeste prada din apropiere
M-astepti?
Cu ce-ti sunt eu tie dator moarte celebra?
La ce-ti folosesc batran cu parul nins?
Mi-e frica.
Ti-e frica? moartea ma-ntreaba!
Stiam ca n-am sa ma mai intorc daca plec.
Cine-ar parasi fara regrete viata, culoarea, sunetul?

Ma indrept acolo unde intunericul este nesfarsit,
Intr-un infinit de corpuri straine si reci.
Ma indrept intr-un pustiu unde fantasmele-s tacute
Si unde nu exista decat apusuri negre.
Ea, moartea, stie ce gandesc
Impunatoare, n-am cum din fata-mi s-o clintesc.
Te-asteapta o lunga odisee! ea-mi spune din priviri
Stiam ca voi pleca,
Stiam ca vei veni.

Timpul este insusi aducatorul mortii
Si moartea este prezenta prin timp
Ah, ce scurta-i ultima clipa, ultima privire, ultimul gest
Ultima bataie a inimii.
Doresc la nesfarsit sa se repete
La nesfarsit!
Imi pierd vederea, reflexele, ratiunea
Moartea ma strange la piept, ma taraste prin pulbere
Ma cuprinde si m-arunca-n abis.
Adio oameni, adio rasarit,
Adio viata!

Cand iubirile mor

De-as putea sa-mi scot inima din piept
As strapunge-o cu furia unui ucigas.
As sfasia fiecare particica din trupul meu
Iar gustul otravit al carnii mele,
Sa-l simta infometatii!
Eu sa nu mai simt durerea.
Caci tot ce se naste in mine, moare imediat
Toate iubirile mele mor!
Eu, lipsita de orice gest
Devin mormantul de veci al propriilor mele iubiri.
Le-am ingropat in mine,
Le-am plans pe toate.
Iubirile mele pierdute.....
Nicicand regasite.