Cand moartea vine

Sunt batran, bolnav si pe moarte
Iar moartea ma sfideaza
Privirea-mi trece prin ochiu-i transparent
Esti sireata ca o vulpe ce-si pandeste prada din apropiere
M-astepti?
Cu ce-ti sunt eu tie dator moarte celebra?
La ce-ti folosesc batran cu parul nins?
Mi-e frica.
Ti-e frica? moartea ma-ntreaba!
Stiam ca n-am sa ma mai intorc daca plec.
Cine-ar parasi fara regrete viata, culoarea, sunetul?

Ma indrept acolo unde intunericul este nesfarsit,
Intr-un infinit de corpuri straine si reci.
Ma indrept intr-un pustiu unde fantasmele-s tacute
Si unde nu exista decat apusuri negre.
Ea, moartea, stie ce gandesc
Impunatoare, n-am cum din fata-mi s-o clintesc.
Te-asteapta o lunga odisee! ea-mi spune din priviri
Stiam ca voi pleca,
Stiam ca vei veni.

Timpul este insusi aducatorul mortii
Si moartea este prezenta prin timp
Ah, ce scurta-i ultima clipa, ultima privire, ultimul gest
Ultima bataie a inimii.
Doresc la nesfarsit sa se repete
La nesfarsit!
Imi pierd vederea, reflexele, ratiunea
Moartea ma strange la piept, ma taraste prin pulbere
Ma cuprinde si m-arunca-n abis.
Adio oameni, adio rasarit,
Adio viata!