Calatorul si masca

Sufletul...vechea ruina, cuib de suferinta
Traiesc in credinta, traiesc in necredinta
Eu tremur si langa mine mai tremur-o fiinta
El vine si pleaca , rapune-a mea dorinta

In taina te-apropii trup istovit de-atatea drumetii
De ochii tai albastrii ochii nu-mi feri
Cauti in lume tot ce-i nefiresc
Din drum de as putea pasii sa-ti opresc

Vino, la mine-n odaie ard doua felinare
Peretii sparti si tacuti ascund umbre fugare
Ia-ma cu tine-n a ta calatorie
Amandoi sa pribegim mai mult de-o vesnicie

Te-oi invata sa urci pe stropii de ploaie
Cand apele-or curge pe pamant siroaie
Ti-oi arata pe cer stelele infime
Da-mi mana ta, de mana mea te tine

Da-ti manta la o parte ca ochiul meu subtil
Sa poata sa priveasca trupul tau febril
O, voi asculta in veci a ta porunca
De-i vrea doar un minut, pe bratul tau ma culca

Stai,nu pleca....ramai, sau daca pleci
Te-ntoarce inapoi, nu rataci pe veci
Calatorule, viata nu-i eterna si timpul o arata
Doar timpul e etern si viata-i o serata

Vino sa ne pierdem trupurile in crepuscul
Sa ne-naltam pana cand vedea-vom minuscul
Esti tot ceea ce nu esti - sihastru
Ma lasa sa ma pierd in ochiul tau albastru

Ramai, sau daca pleci spre rasarit te-ndreapta
O, lasa-n urma ta a trupului tau fapta
Esti tot ce nu esti, un calator si-o singura masca?
Caci inima-mi nu stie pe cine sa iubeasca