Mi-e uscat sufletul de-atata seceta pe pamant/ Imi inunda mintea gand dupa gand/ Sa traiesc ca un demon, sa mor ca un sfant/ Sa tac sau sa strig, dar mi-e glasul prea frant/ Mi-e arsa privirea de-atata foc, se mistuie-n foc/ Inimi si destine, ghinion si noroc/ Se-nalta, se-nalta flacari,scrum si scantei/ Ingenuncheaza laolalta credinciosi si atei/ Mi se-mpleteste moartea ca o esarfa la gat/ Cand viata jongleaza-ntre frumos si urat/ Ce-i omul, ce-i omul,decat o mana de lut/ O, sufletul meu pribeag si tacut