vineri, 9 mai 2014

Inima mea-i un templu spre soare zidit/In care imi zace trupul bolnav si zdrobit/Ce vechi sunt rugaciunile, de praf toate-s pline/A vietii povara ce grea-i peste mine. /Mi-e crud inca pacatul, prea crud si cu teroare/Dintr-o mie de plansete, al meu l-aud mai tare/Neamblanzite ganduri ma-ncearca si ma lasa/Si viata si moartea pieptul imi apasa./Cand din lumina franturi de intuneric incoltesc,/Viata-mi se-ancoreaza de tot ce e lumesc./Mi-e crud inca pacatul, prea crud si cu teroare/Dintr-o mie de plansete , al meu l-aud mai tare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu