A crescut prea multa ura intre noi/ Si acum insingurarea noastra-i de ajuns sa stim ca de fapt doar prin tacere ne mai vorbim/ Mi-ai spus ca m-ai legat de gandul tau nebun/ Ca mori in inchisoarea trupului tau/ Si gusti in fiecare zi dintr-o moarte concreta/ Ca moartea nu-i un etern intuneric, ci o evadare/ O binecuvantare a unui suflet agonic/ Dar si tu te plimbi cu nepasare pe bulevardul mintii mele/ Dezmortind fiecare durere pe care am refuzat s-o mai simt/ Pana cand imi alungi si somnul si linistea/ Tu te razbuni in felul acesta/ Ampificandu-mi furia/ Eu, fireste, mai tarai dupa mine amintirea ta ruginita/ Si noaptea , in camera mea fara pereti/ Ma invelesc cu frica de-a nu fi iubit candva/ Mai mult decat ai iubit tu