De atunci au trecut ani si anotimpuri destule/ De atunci cate stele au apus pe ceruri tenebroase/ Si atatea alte stele s-au nascut/ De atunci, de cand in umbre de singuratate/Imi ratacea privirea./ Si au mai trecut de atunci atatea nopti albastre/ Pe care le-am cusut cu fir de stralucire/Unele de altele.../ Atatea nopti in care nici rau/ Nici bine nu mi-a fost/ Iar in nebunie singuratatea canta a nemurire./ Da, de atunci s-au ofilit si au crescut/Atatea flori in lume/ Maci si crini si iasomie/ De cand singuratatii ii cautam un nume...