Recita-mi din poemul vietii in clipa asta bizara
Sub greutatea noptii ce ne apasa pe amandoi
Si sa ascultam impreuna vantul de afara
Cum ne sopteste sa traim singuratatea in doi

Octombrie in bratele-i infrigurate ne-amageste
Si sub cerul ce pe chipuri ne cerne transparente ploi
Ne intrebam mirati ce oare inca ne uneste
Poate trairile de lut ce ne-a lasat in inimi goi

S-au intetit furtuni prea multe pe marea vietii mele
Iar valuri furibunde se sparg de ceasul asteptarii
Sa-i cautam un nume iubirii noastre efemere
Si noi cu totul sa ne lasam in voia intamplarii

Stau treze cu noi pana tarziu luminile de veghe
Tu sa-mi reciti din taina vietii aceasta ce se trece
Cand fantasmagorice glasuri vor rasuna-n tenebre
Noi clipa despartirii intampina-vom rece