Din departari rasuna vantul aducand cu el in zbor
O dulceaga simfonie ce ma face sa dansez
In pasi amari de nebunie pe o scena de pastel
Dar cazand de sus cortina, mi-am dat seama ca visez

Si m-am trezit in gand cu toamna despletind si impletind
Toate dorurile mele ce se plimba pe carari
Cu glasul ei timid imi spune pe la colturi tot bocind
Ca intre ea si intre mine se gasesc asemanari

Imi cere toamna sa o iert in ritualul descantarii
Ca in decorul ei m-a inchis sa-i respir melancolia
Cazand peste mine ceasul bland al contemplarii
Ii cer toamnei dimineata sa-mi respire nebunia

Ea ma imbratiseaza cu fiori de infrigurare
Si ma-ndeamna s-o privesc in ochiu-i gri si transparent
Eu oftand si tot oftand printr-un semn de impacare
Ii ating usor cu mana trupul rece si inert