Noapte alb-negru

Noapte alb-negru

                                                  Te-am intalnit intr-o noapte alb-negru                                                                                                           Eu impleteam cununi din visuri efemere                                                                                                         Tu din pulbere de stele pictai chipul Uitarii...                                                                                                 M-ai invatat sa iubesc in pasi de tango!                                                                                                        La marginea orasului tarmul marii ne cheama                                                                                                Sa ne-ntoarcem inapoi in locul                                                                                                                      Unde prima oara ne-am sarutat,                                                                                                                    In locul in care ne privea frumoasa Casiopeea!                                                                                                                                                                                                                                                                  Intr-un colt de lume tremura salbatica luna                                                                                                    Dintr-un cer in altul se preumbla                                                                                                                    Nelinistita, ca o inima imbatata de amor.                                                                                                        Pamantul sub ea, sarmanul, suspina de doruri nepurtate.                                                                                Pentru ultima oara,aproape moarte, aripile iubirii                                                                                            Ne inalta trupurile diafane intr-o explozie universala de culori.                                                                        Noi, intr-o tacere mormantala                                                                                                                      Stam zid intre lumina si tenebra!    

 
Nimic nu e usor pe lume.De la nastere si pana la moarte viata-i un ghem incalcit de drumuri, drumuri pe care oamenii se intalnesc si se despart furandu-si unii altora bagajul crezand ca umerii le vor fi mai usori.Fiecare in nebunia lui alearga spre taramul Nicaieri, sperand ca undeva trupurile istovite vor gasi odihna, sufletele le vor vor fi eliberate din lanturile grele ale pacatului.Dar nu! ...ochii sunt prea obositi ca sa mai caute in intuneric Lumina! La capatul drumului ajung de fapt la inceputul lui...au pierdut totul, nu mai au nimic...inimile le-au fost strapunse de talpile ascutite ale necredintei lor.

                                        TRUPURI IN NEGRU 

Voi trupuri in negru, oglinzi ale sufletelor noastre frante,
Trupuri in care durerea urla ca intr-o grota infundata. 
In voi au pierit iubiri si vise si dorinte ascunse, iar acum, acum sunteti doar niste case mortuare in care sunetele mortii se aud pretutindeni! 
 Sub un soare palid si batran va tarati in genunchi prin iarba si lut.
Va purtati pe umeri pacatele, bagaj permanent! 
Si nu spuneti nimic, sunteti morminte tacute!
 Trupuri in negru, menite pieririi,
Cand Viata, o doamna perfida isi va lua un trist adio de la voi,
Din trupuri de carne veti deveni trupuri de lut! 
 Uita-vor atunci de voi si timpul si ochii sub care v-ati vestejit
Si demonii si ingerii care pentru voi s-au luptat!

                                                                SINGURATATEA

Singuratatea-i o zdreanta

Pe care uneori nevrand o-mbracam

Alteori ea se-mbraca cu noi!

E ca o pasare straina care-si cladeste cuib in pieptul nostru

Din care dintii amaraciunii rod neincetat.

Cateodata aceasta singuratate ne paraseste, in zborul ei atingand culmi mai inalte.

Dar intotdeauna se intoarce si ca o piatra grea ne zdrobeste mai tare carnea si oasele.

Ne aminteste mereu ca nu ne abandoneaza definitiv, doar temporar!

E o prezenta continua!

 Iar pielea noastra subtire respira parfumul ei neplacut.

In zori ne indeamna sa ne privim in oglinda,

Chipul nostru poarta chipul ei!

Si-n abisul ochilor nostri ne face cu mana si ne spune:

-Buna dimineata! Numele meu e Singuratate!

Cine-s eu?

Cand ma voi regasi?
Astazi nu sunt eu
Printre mastile de sticla ma caut mereu
O masca astazi, una maine,
Am obosit purtandu-le.
Si totusi...cine-s eu?
Dar am sa-mi caut chipul printre ele spargandu-le
Am sa ma regasesc printre cioburi.
Astazi nu sunt eu...

Gandurile unui singuratic

Se citeste in ochii mei o urma de nebunie
De foame caini-s turbati, mi foame si mie
Subtire-s imbracat si-s sleit de puteri
De aveam paine si apa ca ieri.

In lung si-n lat satu-l hoinaresc
Cararile toate-n fata-mi se unesc
Iarna asta am sa mor, cine poate stii
In satul de sub stele de-o iarna-oi mai trai

Inca o noapte, inca o luna rosie
Intre falci lupul prada isi sfasie
Ma patrunde cu groaza lupta pentru viata
Ma surprinde cu groaza o alta dimineata

Sunt gol pe dinauntru, gol pe dinafar'
Am inima pustie, de frica tresar
La noapte am sa mor, cine poate stii
In satul de sub stele de maine-oi mai trai

Straina-mi esti

Esti ca o carte deschisa
Ca macul salbatic te lasi privita de ochii straini
Straino!
Esti precum un safir in ochii unui hot
Neinteleasa ca o limba uitata demult esti tu, neinteleasa.
Iti ascunzi fata in palme cand plangi
Si lacrimile tale sunt siraguri de perle
Esti elixir sau otrava?
Muza sau miraj?
Straina-mi esti...
Nu te pot defini, esti nedefinita
Esti visul ce-mi tulbura somnul
Spinul ce nu ma lasa sa ma bucur de floare
Nu te lasa asteptata..
Voi uita ca mi-esti draga si voi asemui iubirea
Cu o epava sub ape uitata!