Am sa-ti prefac amintirea intr-un etern monument/ Pe care am sa-l inalt tot mai sus,spre ceruri/ Unde tu de pe catafalcul visarii, vehement/ Sa-l privesti contemplator in mii si mii de feluri/ Ma intind fara glas pe lespedea tacerii/ Cresc abisuri in mine si-n falduri de-ntuneric/ Ma leaga strans de ea catusa intristarii/ Dar ma inunda libertatea-n valuri cand feeric/ Glasul tau il mai aud ca un ecou/ Din departari pe care daca le-as putea cuprinde/ Frenetic as deschide al necunoscutului hublou/ Chiar daca vanturi reci si furibunde/ M-ar arunca din nou in hauri de suspine/ Si m-ar strapunge iarasi ochii insingurarii/ Toate acestea mi s-ar parea putine/ Daca ti-as intalni surasul la portile-noptarii