Nu stiu ce sa-ti mai spun, Doamne/ Ma invart ca intr-un cerc vicios/Ma adancesc tot mai tare intr-un intuneric fatidic/ In care, uneori, reverberatiile luminii ma surprind/ Inconjurata de inalte ziduri umane/ Gandurile mele catre Tine sunt tot mai putine/ Si nu stiu Doamne, daca ma mai ti minte/ Dar sa nu ma uiti, cum nici un copil nu uita/ Chipul bonom al femeii care i-a devenit mama/ Am aflat ca oamenii care nu iubesc, fac risipa de viata/ Si ca iertarea e o virtute/ Am iertat atat cat am putut/ Dar pe mine n-am stiut sa ma iert niciodata.../ Reveleaza-te ochilor mei orbi / Caci trec anii incetinindu-mi pasii/ Si ma gandesc la moarte/ Ca la o rapitoare de trupuri/ Dar nu si de suflete/ Sufletele noastre sunt bucati rupte ale sufletului Tau/ Nu stiu ce sa-ti mai spun,Doamne/ Adu-ti aminte de chipul trecator al tineretii mele...