Inapoiaza-mi-te asa cum lumina se inapoiaza diminetii/ Pentru ca te caut cum isi cauta albastrul, cerul / Sau apele,adancul/ Si te astept/ Cum asteapta copacii sa-i mangaie sau sa-i legene vantul/ Asa cum ploaia invata pamantul sa-i cunoasca atingerea/ Invata-ma sa-ti cunosc intristarea/ Pentru ca ma tulbura ochii tai negri/ In care s-au ascuns noptile/ Divinii tai ochi din care se revarsa negrul mai negru/ Inapoiaza-mi-te asa cum gandurile se inapoiaza tacerii/ Si fura-mi singuratatea de care ma simt vesnic legata/ De care te simti vesnic legat/ Iar impreuna sa cautam un zambet sub care/ Adapostindu-ne de lacrimi amenintatoare/ Sa uitam cat de tare doare/ Curajul de-a iubi/ Tu, amarul meu dulce/ Fura-mi caldura mainilor ce-ti plimba pe tample visarea

Nu stiu ce sa-ti mai spun, Doamne/ Ma invart ca intr-un cerc vicios/Ma adancesc tot mai tare intr-un intuneric fatidic/ In care, uneori, reverberatiile luminii ma surprind/ Inconjurata de inalte ziduri umane/ Gandurile mele catre Tine sunt tot mai putine/ Si nu stiu Doamne, daca ma mai ti minte/ Dar sa nu ma uiti, cum nici un copil nu uita/ Chipul bonom al femeii care i-a devenit mama/ Am aflat ca oamenii care nu iubesc, fac risipa de viata/ Si ca iertarea e o virtute/ Am iertat atat cat am putut/ Dar pe mine n-am stiut sa ma iert niciodata.../ Reveleaza-te ochilor mei orbi / Caci trec anii incetinindu-mi pasii/ Si ma gandesc la moarte/ Ca la o rapitoare de trupuri/ Dar nu si de suflete/ Sufletele noastre sunt bucati rupte ale sufletului Tau/ Nu stiu ce sa-ti mai spun,Doamne/ Adu-ti aminte de chipul trecator al tineretii mele...

Apus de soare sangeriu/ Se zvarcoleste in orizont/ Lasand dare de rosu peste blanda martie/ Sub pleoapele cerului se dezbraca de stralucire soarele/ Vrand sa uite povara-i de-a apune/ Vesnic la picioarele lumii/ Portile-nserarii se deschid /Si brazdat de intuneric/ Se clatina pamantul /In descantec de primavara

Vantule,aducator de ploi/ Ce lasi de frunze, pomii goi/ Incotro te-ndrepti,de unde vii/ Hoinar prin noptile pustii/ Calator,departe-n lume/ Unde soarele apune/ Peste munti si dealuri verzi/ Tot cutreieri si alergi/ In lung si-n lat pamantul tot/ Il brazdezi fara noroc/ Peste rauri si izvoare/ Suieri calm si-a nepasare/ Pe unde treci, tu iei cu tine/ Bucurii,dar si suspine/ Povesti,iubiri si doruri multe/ N-are cine sa le-asculte/ Lasi in urma-ti zei si mituri/ Intalnesti atatea chipuri/ Plete negre,ochi albastri/Ce privesc in noapte astri/ Tu,vantule de miazanoapte/ Ce asculti a lumii soapte/ Vantule de miazazi/ Incotro te-ndrepti, de unde vii

C-am sa te uit si-am sa-ti uit amintirea/ I-o teama permanenta,si poate fara rost/ Te caut la nesfarsit in juru-mi cu privirea/ Intr-o lume in care cu totii se imbata de anost/ Si-n racoarea zorilor de nesomn inrobita/ Mi se risipesc ca roua gandurile adunate/Peste a diminetii silueta firava si decrepita/ Fantasme albe si negre se apleaca despuiate/ Se intoarce ca o furtuna in sufletu-mi cainta/ Dorul de tine e peste tot si in toate/ De teama c-am sa te uit imi tremura fiinta/ Sub cerul meu cu luni insangerate/ Tu in visele mele esti pe veci etern/ Si-am sa umblu doar atunci pe cai de resemnare/ Cand n-am sa mai am nici o amintire ca sa astern/ Pe-al inimii mele altar in ceas de contemplare

Am sa-ti prefac amintirea intr-un etern monument/ Pe care am sa-l inalt tot mai sus,spre ceruri/ Unde tu de pe catafalcul visarii, vehement/ Sa-l privesti contemplator in mii si mii de feluri/ Ma intind fara glas pe lespedea tacerii/ Cresc abisuri in mine si-n falduri de-ntuneric/ Ma leaga strans de ea catusa intristarii/ Dar ma inunda libertatea-n valuri cand feeric/ Glasul tau il mai aud ca un ecou/ Din departari pe care daca le-as putea cuprinde/ Frenetic as deschide al necunoscutului hublou/ Chiar daca vanturi reci si furibunde/ M-ar arunca din nou in hauri de suspine/ Si m-ar strapunge iarasi ochii insingurarii/ Toate acestea mi s-ar parea putine/ Daca ti-as intalni surasul la portile-noptarii

Luna ,felinar al noptii/Si a celor care umbla/In intuneric de matase/Incalciti in ghemul dorintelor/ Poarta masti decolorate/ Si pe-o scena-nchipuita/ Jocul demascarii,joaca/ Dar cand din inalt cortina/ Ca o mantie a condamnarii cade/Peste trupuri desfranate/ Toti se scutura de vina si de fapte/ Luna,felinar al noptii/ Si a celor ce se-mbraca/ In rochia noptii de dantela/ Ratacesc in depravare.../ Ingropandu-si apoi fapta/Sub gramezi de alte fapte/ Ridica panzele uitarii/ Navigand spre alte meleaguri de dorinte