Rosie floare                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      Floare de mac, intinsa pe patul tau de iarba                                                           Asa, fragila si subtire cum esti                                                                                 Imi amintesti de un suflet demult zdrobit                                                                 Asa, fragila si subtire cum esti                                                                                 Pari strop de sange                                                                                                   Prelins dintr-o rana mai veche a pamantului.                                                           Sub apasarea gandurilor mele                                                                                 Te frangi invelita in giulgiu de lumina                                                                     Cautandu-mi mainile, iar eu                                                                                     Cautandu-ti privirile                                                                                                 Si nu stiu de ce ma infiori                                                                                         Rosie floare                                                                                                               Nu stiu de ce dintre toate florile                                                                               Imi esti mai draga.                                                                                                                                                                                                                                                                               

Simt un fel de liniste ce ma-nfioara/ Parca am scapat de orice fel de vina/ Caci tot vacarmul a trecut de-aseara/ Nici pe tample noaptea nu-mi suspina/ Simt un fel de liniste, ce liniste ciudata/ Ma-mbie ca s-o port ca pe-un copil la piept/Si asa, ramasa la pieptu-mi inclestata/ Asteapta langa mine, eu astept.../ De peste tot se-ntoarce vantul si cu el/ Poate-ai sa vii si tu, cine stie cand/ Schimbat sau poate c-ai ramas la fel/ Ti-e inca chipul nedescris de bland?/ Imi curge prin vene pelin amestecat cu sange/ Mi-e inca dusman trecutu-acesta mort/ In propria-i bataie inima-mi se frange/ Mi-e mentor cerul noptii si mi-e cort/ Simt un fel de liniste, ce liniste ciudata/ Ma-mbie ca s-o port ca un copil la piept/ Si asa, ramasa la pieptu-mi inclestata/ Asteapta langa mine, eu astept...

Mare, in tine dorm atatea glasuri ce nu se mai aud/ Cati indragostiti s-au mai pierdut in orizonturile tale/ Cati altii au venit sa-ti povesteasca de-ale lor/ Sub luna ocrotitoare a noptilor de vara sau de iarna/ Fara sa le pese, singuratatea lumii au aruncat-o in tine/ Tu uneori o spargi de maluri si de stanci/ Dar cine iti mai tine de urat si tie? .../ Din cand in cand doar marinarii leganati de visuri sau betie/ Isi canta cateodata lor si cateodata tie/ Exista oare ochi in lume, cu-o singura privire/ Sa poata sa-ti cuprinda aceasta eternitate in miscare ?/ Unde ti-e sufletul, mare... / Poate in adancuri, sa nu ti-l stie nimeni/ Sau poate, / Poate pe coama valurilor tale ti-a fost intotdeauna sufletul

Cand mi-e dor de mine, ma caut peste tot/ Aceea care a iubit mai mult sau mai putin/ Dar care n-a urat ceea ce n-a iubit niciodata/ Cand mi-e dor de mine ,ma caut printre ani / Copilaria e inca acolo unde am lasat-o: pe ulite, in mirosul frunzelor de nuc, si-n pragul casei, seara/ E acolo inca/ Desculta, cu hainele rupte si cu parul rebel/ Ma asteapta sa-mi spuna c-am uitat sa mai trec / Pe acolo unde iti pot creste aripi si cu ele sa zbori/ Cand mi-e dor de mine,ma caut peste tot / In privirea din oglinda, dimineata/ In calmul dintre plansete,in imbratisari,in clipe/ In ganduri, in cuvinte,in azi si maine/ Ma caut in sufletele tuturor si-n al meu / Dar nu ma gasesc niciunde...

Iubesc viata, pentru ca si ea ma iubeste pe mine/ M-a iubit inainte ca eu s-o iubesc/ De cate ori m-am lasat leganata in bratele ei/ De cate ori mi-a mangaiat fruntea /Mi-a oprit suspinul si lacrima/ Aratandu-mi ca soarele si ploaia sunt sub acelasi cer/ Si fara sa stiu, cand am vrut sa mor/ Am vrut mai mult sa traiesc/ Si fara sa stiu, am dansat pe cantecul acela/ Pe care nu mi l-am amintit niciodata/ Dar am dansat, pentru ca am stiut/ Ca ritmul nu l-am pierdut niciodata...

Ingerii mei tacuti, imblanzitorii de demoni! / Nu-mi vorbesc niciodata, sunt umbra trupului meu/ Ei stiu totul, stiu cat de mult urasc ploaia/ Dar poate ca si cerul are ochi care plang/ Iar eu n-as face decat sa-i urasc suferinta/ Daca ploaia nu-i ploaie, ci lacrimi?/ Ingerii mei tacuti, stiu totul/ Ei stiu ca intre existenta si uitare sunt chinuita de intrebari/ Toti ochii omenesti , plang!/ Poate ca mai mult decat sa observe, au fost facuti sa planga/ Este destinul lor, nu al meu/ Eu n-am vrut sa plang niciodata/ Eu am vrut sa calatoresc in cautarea fericirii / E teribila ca moartea, cand nu o gasesti/ Poate ca oamenii nu depind in totalitate de fericire/ Poate ca depind mai mult unii de altii/ Ingerii mei tacuti, ei stau de veghe fara sa ma intrerupa din ganduri/ Si sub aripile lor mi-e noaptea mai prietenoasa

Cat de mare e marea asta de oameni/ Niste trupuri fragile, miscatoare/ Care umbla inapoi si inainte fara incetare/ Si fara odihna umbla!/ Ingeri cazuti suntem/ Tarandu-ne dupa noi aripile moarte si grele/Omul, e ingerul cazut/ Cu ochii ca smoala sau ca cerul/ Cu parul de aur sau de foc/ Orbit de nepasare,asta-i intunericul prin care vrea sa pipaie lumina/ Alearga incoace si incolo/ Dupa dragoste sau dupa speranta/ Dupa comori si idealuri/ Dar se impiedica de neputinta lui/ Si se ascunde adesea de suferinta/ Isi acopera ranile sub haina groasa a mandriei/ Cand i se clatina mersul glorios/ Isi intareste zidurile minciunii si sta biruitor pe tronul desertaciunii lui/ Ignorand adevarul/ Omule, omule, inger cazut cu aripile frante...